Prolog

De cand ma stiu, mi-a placut sa planific. Chestii. Detalii. Nimicuri. Nu stiu cum, dar parca am stiut dintotdeauna si tocmai asta este motivul pentru care am si ignorat chemarea asta. A fost langa mine atatia ani si eu habar nu am avut.

 

Este un sentiment placut sa te ocupi de fiecare detaliu, sa cumperi, sa inchiriezi, sa dai idei. Sa simti ca ajuti oarecum la o transformare, in bine.

De mica am participat activ la… orice. Chiar si planificarea balului, la scoala si cam…fiecare eveniment de familie.

 

In momente critice din viata mea, am renuntat la visuri. Am vrut sa ma angajez ca maturatoare. Insa m-au refuzat. A fost dezamagirea vietii mele! Si apoi viata m-a intors la ceea ce imi place.

 

La o iesire in oras cu prietenii, am cunoscut o tipa care mi-a observat inclinatia spre domeniul asta. Imi parea tare interesanta, vorbea mult si parea ca stie despre ce vorbeste. La un moment dat a inceput sa vorbeasca despre jobul ei si am ramas fascinata. Era fix tot ce visam eu in copilarie.

 

Timpul a trecut, dar am pastrat legatura. Intr-o zi ma suna si ma intreaba daca ma intereseaza un job: sa lucrez cu ea. Nici nu am stat pe ganduri!

– Da, normal!

Mai tarziu, in ziua respectiva, ne-am intalnit si am discutat detaliile si…am inceput. Ea lucra ca manager de fapt, eu trebuia sa o ajut, dar….cu timpul, toata energia mea parca iesea la suprafata si incepeam sa ma implic si imi placea. Mai mult si mai mult si mai mult.

 

Imi placea sa aranjez toata sala, sa vin cu idei noi de evenimente si  cel mai frumos: trebuia sa fie in fiecare weekend alt pattern. In fiecare saptamana erau alte promovari, alte decoratiuni, practic “alte toate”.  Job-ul imi ocupa din ce in ce mai mult timp si in scurt timp nu am mai facut fata asa ca am ajuns sa renunt la facultate pentru a face in continuare ceea ce imi place.

 

Simteam, totusi, ca viata mea nu devenea ceea ce imi doream. Unele task-uri devenisera din placere, obligatie. Nu dupa mult timp am renuntat si la job. Nu mi-a placut, simteam ca nu e destul, ca pot mai mult.

 

L-am cunoscut pe EL, barbatul vietii mele, imperfect, dar mai mult decat perfect pentru mine, care prin luminatia mintii sale, m-a indrumat, printr-un brainstorming care mi-a revelat pasiunea, catre vocatia mea de-o viata: Organizarea.

 

Si m-a facut sa inteleg ca o vocatia este zero daca nu muncesti pentru ea. M-a invatat ca hard work beats talent de nu iti poti imagina si ca nimic nu e imposibil. Astea sunt putine din lucrurile ce le-am invatat de la el, dar povestim despre el cu alta ocazie!

 

E greu sa descoperi ceea ce iti place cu adevarat, e greu sa incepi si este si  mai greu sa te mentii pe drumul ce ai pornit, dar e, cu siguranta, posibil!

 

Cand ai nevoie de o idee, de un sfat sau pur si simplu nu stii de unde sa incepi, ma gasesti aici. Sunt deschisa oricarei propuneri. Ca pana la urma, asta e treaba mea. Sa am idei; Multe idei.

 

Sa construiesc ceva impreuna cu tine; altceva de fiecare data. Ca fiecare dintre noi e unica.

 

Anunțuri